Comments on: Trecerea

By: Shtefana

Shtefana — Thu, 01 Jan 2009 08:21:52 +0000

“Ranile luciditatii”, cit de bine spus… si apoi luciditatea implica singuratatea. Si unde te poti simti cel mai singur decit in mijlocul unei multimi petrecarete, cum a spus Noica.

By: Dumitru Agachi

Dumitru Agachi — Thu, 01 Jan 2009 01:22:43 +0000

Am gasit si noi episodic multimea… Nu o cautam, nu o renegam. Stam un timp, apoi ne dam ocupati cu altceva, explicam despre o alta intilnire pe care trebuie sa o onoram… Ceilalti par a intzelege, sau sunt prea politicosi, doar. Poate e un tris, sau poate chiar e adevarul, mergem un pic si la copii, si pe strada, si altundeva, trec toate, de ranile luciditatii nu se poate ocupa insa nimeni, noi le oblojim, dar ele supureaza, sufera in tacere si apoi…

By: stefana

stefana — Wed, 31 Dec 2008 22:41:50 +0000

Iti multumesc, Dumi, pentru cuvintele tale a caror caldura o simt cu adevarat.
Va dorim si noi sa aveti sanatate in primul rind, am inteles de-a lungul anilor ca e cea mai pretioasa urare pe care o poti face cuiva. Nu stim, desigur, ce va aduce 2009, ce plictiseala ar fi, de fapt, daca am sti! Mihai poetul e inca la servici, in fata unui calculator, care, cu siguranta, nu-i spune mare lucru la ora asta. Eu ma pregatesc pentru o petrecere de Revelion la care nu am nici un chef sa ma duc (ca de obicei). Mereu caut multimea si cind ajung in mijlocul ei tare mai vreau sa fug, sa ma reintorc in birlogul meu.
Va pupam pe toti trei!
La multi ani!

By: Dumitru Agachi

Dumitru Agachi — Wed, 31 Dec 2008 09:49:32 +0000

LA MULTI ANIIIIIII !!!!!!!!!!!

By: Dumitru Agachi

Dumitru Agachi — Wed, 31 Dec 2008 09:48:50 +0000

Eu cred si acum in Mos Craciun, nu asa ca in copilarie, ca intr-o fiinta, un om bun capabil sa nu uite pe nimeni si sa se ofere oricaruia, menestrel sau paj sau printzesa sau eu sau tu, fetitza ce ai fost si inca de atunci stiam ca nu va muri niciodata. Stiam ca oamenii se trec in ceva care nu se mai misca, asezati in casa mare de nunta si de priveghi, am vazut si eu cranii in cimitirul satului, nu pot spune, ca si Cioran, ca am jucat fotbal cu ele, un aer de sfintzenie plutea, chiar in gesturile groparului… Daca cineva mi-ar fi spus despre Fat-Frumos, as fi zimbit superior si educat si as fi raspuns, “sunt in basme, nu exista in realitate”, dar despre Mos Craciun as fi afirmat ca prin asta e el altfel, ca nu moare niciodata… E adevarat, acum nu mai cred in el ca intr-o fiintza pe care am atins-o doar de vreo 2 ori, se petrece trecerea asta de credintza pe nesimtzite, dar cred cu tarie in Mosul ca intr-o prezentza. Trecerea, ei, cu ea e un pic mai special, inca mai am veritabile atacuri de panica, chiar si la trecerile pe care le exersam zilnic sau in momentele karmice… Apoi ma cuprinde o liniste si ma trezesc spunind, “ce-ar fi daca as pleca la Iasi…”, asa s-a intimplat prin mai-iunie in 2005.
Va imbratisam cu drag, Andra Andreea si eu, va dorim sanatate la toti, il astept pe Mihai cu poezii, poate isi propune un volum in “trecerea” prin 2009, in fond prin sistemul nostru cartezian de conventii…