Calea alba
Mi-am trezit manile trudite,
si-am facut umbra sufletului tau.
M-am dat spre stanga, apoi spre dreapta.
ori prea inainte, ori prea inapoi.
M-am prins de cateva imagini cu carje,
si ne-am prabusit intr-o spirala de arhetipuri.
Intre lumina, cercuri si stele,
te-am vazut,
neinchipuit de frumos
si monstruos.
January 7th, 2009 at 12:13 pm
E un alt EU, neinchipuit de frumos…si de monstruos!
January 7th, 2009 at 6:39 pm
Merci Andreea.
Pictorul din “Calea alba”, “Poetul si luna” pe site-ul lui Dumi, reflectiile de pe blogul tau, un clip superb pe cel al Andrei… toate incercarile noastre de-a intrevedea irizarile nabanuitelor lumini, ce sunt de fapt?
Tot sfortandu-ma sa imbrac rolul poetului ce cata adevarul “frumos si monstruos”, din cercul “Boto-Montrealului” nostru virtual, mi-am adus aminte de “Daruind vei dobandi”, si mi-am zis ca poate, daruind din ceea ce nu sunt, voi deveni vreodata unul
Cu aripile astea noi, cetesc o carte de Paul Claudel, “Réflexions sur la poésie” din care va fac si voua parte:
“Poezia e infinit inferioara rugaciunii pentru ca omul e facut doar pentru Dumnezeu iar nu pentru lucruri, si daca e minunat sa ajungi la El prin toate mijloacele, cea mai buna cale ramane, totusi, cea directa.”
January 8th, 2009 at 10:18 am
Am auzit despre Paul Claudel ca a fost un mare poet. Nu pot spune mai mult, am citit citeva traduceri din poemele sale prin antologii si mi-au placut, o poezie foarte densa, foarte spirituala, adica oarecum teologala, asa ca e de inteles creditul justifiact dat rugaciunii. Nu stiu daca insusi C. a fost un mare rugator, desi, poet fiind, este posibil… Numai ca, si aici voiam sa ajung, marea poezie nu poate fi inferioara starii de ruga, pentru ca e insasi ruga. Orice mare poezie ii vorveste omului vorbindu-i lui Dumnezeu… Si oricum, poezia nu izvoraste de la “lucruri”, niciodata de acolo. Stii, mie imi place poezia ta !
January 8th, 2009 at 10:25 am
Ai spus foarte frumos, din cercul nostru virtual… Eu simt ce curenti de forta vagabondeaza prin acest tor, accelerator de fotopoeme nu altceva!
January 8th, 2009 at 2:53 pm
eu am pornit de la remarca Andreei, si incercam sa zic ca suntem totzi in rimbaudianul “Je est un autre”. Si nu pentru ca am fi toti intr-o “stare secunda”, ci pur si simplu pentru ca pe blog ne dam silinta, ne scuturam putin de praful zilei, si ne ridicam pe varfuri, sa vedem ceva mai bine.
Imi place ce zici despre poezie si ruga, si ma gandeam la Daniel Turcea. El devine, cred, prin poezia sa, un altul, acromatic, doar Lumina.
Izbavire
de Daniel Turcea
mic cearcan
al marii-ncercuiri, o picatura
ce se prelinge înapoi în chipul apei
în urma setei
în adînc
January 10th, 2009 at 4:53 am
Ok, baieti, ma gindeam sa facem pe blogul fiecaruia un sector al DIALOGULUI, PRELUAT APOI DE FIECARE PE BLOGUL SAU…Un sector special, dialogal, altul decit comment ( la care, din graba, omitem uneori sa ajungem… ) Daca o sa am timp, o sa-l deschid chiar eu…e un pic anevoios, tre copiate commenturile, dar poate fi mai spectaculos decit unle subiecte ale noastre…
Intentionez sa trimit acest mesaj tuturor prietenilor nostri…