Scriu de zor, zgomotul tastelor se amesteca cu zgomotl vintului de afara…Seminar vineri, prezentare orala…A cita, cine mai stie…Al treilea diapozitiv, al zecelea, al douazecelea, oare chiar am sa am timp sa vorbesc despre toate astea, ma intreb…ce mai conteaza, las’ sa fie acolo…
Afara ploua marunt, e o umezeala de-tzi patrunde in oase, de-tzi patrunde in suflet. Ploua si e intuneric, si vintul urla de-ti pustieste inima. Casa tremura din toate incheieturile ei imbatrinite. Si eu ma opresc din cind in cind din scrisul asta mecanic, aiurisant, si ma gindesc ca intr-un han, departe, unde sa doarma si hangiul, ca tot is desharte strazile, ori p’aci, ori p’acolo…ce bine ar fi…
Ma uit pe cele bloguri. Liniste. De parca toti ar sta, undeva, intr-un ungher de odaie, adunat fiecare in gindurile lui, ascultind ploaia lui marte…
Otzara de melancolie nu strica nimanui (!?). aici de doua zile a venit primavara, dar a venit cu tot cu astenie. nu mai am chef de nimic
Pai si aici ploua diluvian de 2 zile, ploua eliberator, ploua “cum n-am mai vazut”, stii tu…
revin! astazi, dimineatza (pe la 6.30-7) ningea, dar ningea frumos. Nu am mai vazut fulgi asa de mari – unii erau cat o mandarina, cat un kiwi (ca sa nu spun cat un ou). dar pe la 9, cand am iesit din casa, stratul de zapada ia-l de unde nu-i, era doar noroi.
Aici nu mai ploua, in schimb e un frig uscat de-tzi maninca sufletul. Martie si aprilie sint cele mai cumplite luni din an pe aici. E inca frig frig frig dar nu prea mai e zapada…deci, nu mai e nici ski, adica stai in casa si asculti cum vijiiie vintul…si te rogi sa nu innebunesti pina in mai, cind incepe primavara care va dura o luna. In fiecare an, in aprilie ma horarasc sa plec din Quebec undeva in Sud. Si ma gindesc sa invat engleza sau spaniola, depinde unde vreau sa ma duc. Pina ma hotarasc eu, vine in sfirsit, primavara si ma razgindesc. Si tot asa, din an in an, o iau de la capat.
Va pup pe toti!