Cind nu mai ramine nimic…

Mi se intimpla rar sa citesc ziarele romanesti. Pe de o parte pentru ca realitatea de acolo nu mai este a mea, nu mai imi apartine, nu-i mai apartin, au ramas doar amintirile, bune, rele, mai mult cele bune decit cele rele…Si e bine asa.
Pe de alta parte, de cite ori rasfoiesc virtual ziarele pe Internet, ma infurii. Fiecare popor are, desigur, uscaturile lui. Uscaturile canadiene le gasesti, in general, in inchisori sau asteptind procese. Ai furat, ai inselat, ai mintit, poti fi sigur ca vei plati, intr-un fel sau altul. Uscaturile romanesti, dimpotriva, merg in Parlamentul european. Imi lipsesc cuvintele…Ce sa spun ? Incredibil, oribil, de groaza ?!!!!… repertoriul meu este prea sarac pentru ce se intimpla acolo. Trio-ul CV Tudor, Becali , Basescu Elena, ce se pregateste sa reprezinte Romania …unde ?…in Parlamentul european (imi tremura degetele pe tastatura cind scriu….) este summum-ul rusinii unui popor. CV Tudor, care nu mai are nevoie d nici o prezentare, nu-i asa ? Becali, care iese din inchisoare pe motiv ca are imunitate ca euro-parlamentar… Nu mai pricep nimic…cum naiba mai esti pe lista de alegeri daca tu esti la zdup ? Si aceasta papusa Basescu, vai de capul ei, ti-e si mila, saraca, ce cauta in politica fatuca asta acoperita de silicoane si care ar trebui sa se intoarca macar pentru citeva trimestre pe bancile scolii primare, nu de alta, dar sa mai revizuiasca un pic conjugarea verbelor ? Chiar orice scursura, orice hotz, orice dobitoc, orice proasta poate fi europarlamentar, poate reprezenta tara in Parlamentul european ? Nu se poate, spuneti-mi, va rog, cineva, ca dorm si am un cosmar ! Ce poate fi mai rau, poate tara aceea sa cada mai jos decit atit ?

Ma intrebam, stupefiata…

Da, se poate mai rau, sau la fel de rau. Si « mai raul » se cheama Catedrala Mintuirii Neamului. De ce mai avea nevoie biata tarisoara ? De megalomania reprezentantilor bisericii.
Citesc : ”Catedrala Mantuirii Neamului va avea o inaltime de 110 de metri, cat un bloc cu 30 de etaje, va fi asigurata impotriva cutremurelor de peste 8 grade si va avea o suprafata de 38.000 de metri patrati, adica de zece ori mai mica decat Casa Poporului. Cladirea va avea cinci etaje, intre care trei subterane si doua deasupra solului, 12 lifturi, 250 de locuri de parcare subterane si doua spatii de cazare, totalizand 500 de locuri.”
Poate nu am inteles eu bine, imi spun… O fi vorba de vreun hotel, vreun mall, ceva…Nici vorba, este vorba de o catedrala care se vrea simbolul mintuirii neamului romanesc. Nu stiu ce o fi in capul patriarhului Daniel, dar daca mai e ceva, nu e ce ar trebui sa fie… Din cite stiu eu, exista in Romania oameni care traiesc greu, care nu au nici ce minca, oameni cu adevarat necajiti, saraci, vai de capul lor. Poate ca milioanele de euro ar trebui folosite sa ajute cumva oamenii aceia. Din cite mai stiu eu, exista sute de biserici in ruina, biserici patrimoniu care asteapta, oh! de cind asteapta niste bani sa poata fi reconstituite, ori macar renovate. Din cite mai stiu eu, au existat preoti romani care si-au dat viata in inchisorile comuniste pentru adevarata libertate si pentru mintuirea neamului lor. Din cite vad eu, acum, reprezentatiii bisericii nu sint decit o clica a carei singura grija e sa construiasca o cladire MAI INALTA decit casa poporului.
Totul e deja pierdut in tara aceea batuta de soarta: respectul, mindria, cinstea, corectitudinea, nu mai exista demult. Ultima ramasita de respect a acelui popor pentru sine insusi s-a dus in vint odata cu trimiterea trio-ului infernal la Bruxelles. Doar ceva suflet ii mai ramasese poate neatins. Daca si acesta se va pierde in cele 250 de locuri de parcare, cele 12 lifturi si nu mai stiu cite spatii de cazare ale unei catedrale ca va costa milioane de euro si va face jocul afacerilor prea-inaltului patriarh si a clicii prea-sfiintiei sale, apai cred ca e timpul sa spunem ca neamul romanesc s-o pierdut cu totul.

8 thoughts on “Cind nu mai ramine nimic…

  1. Dragilor, subscriu fara rest la gindurile voastre… Nu stiu de ce, poate e un sentiment irational si, oricum, total nerealist, insa eu cred ca, din fericire, toate astea se petrec la ”suprafata”! Pe de alta parte, cladirile ramin cladiri. Nu sunt si altceva, decit daca sunt ”insufletite” de oameni daruiti. Toate trec. Si prezentzele indezirabile. Sigur ca ar fi extraordinar ca prin trecerea lor prin astfel de ”posturi”, astfel de ”parlamentari” sa lase alte urme decit ridicole. Dar… Va imbratisam si va doresc Sa auzim de bine!

  2. Trec, e adevarat, doar ca lasa urme. Urme cu atit mai greu de vindecat, cu cit “prezentele indezirabile” stau mai mult decit trebuie pe unde nu le este locul. Chiar nu am invatat nimic din cei 40 de ani de indezirabila prezenta comunista? Il ascultam pe Andrei Plesu la o emisiune, “Garantat 100%”, spunind ca cei 40 de ani de comunism au impregnat locurile. Ca 40 de ani de minciuni, de toate felurile, au lasat urme. Grele. Se simte ceva greu in aer, se respira greu in tara aceea. Si tot el spunea ca trebuie citeva cure bune de dezintoxicare, care nu sint insa posibile fara ca mai intii de toate cei intoxicati sa constientizeze lucrul acesta. Iar eu as adauga ca nici o dezintoxicare nu se face inhalind drogul, ci dimpotriva, eliminindu-l. Din pacate, eu nu cred ca sint lucruri de suprafata. Cred, dimpotriva, ca aceste lucruri de suprafata sint semnul unui rau extrem de profund, si care nu va fi distrus decit daca va fi constientizat cum trebuie. Poate nu as fi plecat, daca as fi fost convinsa ca acest rau e ceva de suprafata. Poate ca sint doar o pesimista incurabila…

  3. Pingback: Ţara în care totul se poate « Elenaagachi’s Weblog

  4. Multumesc pentru raspuns Stefana! Am mai meditat si eu… Poate ca, la prima lectura, intelectul si sufletul meu au reactioant intr-o incercare de atenuare. E sanatoasa! Nu sa te imbeti cu iluzii, doar sa faci deziluzia mai suportabila. Recitind, cred ca ai dreptate. Raul, ca unul al felului de a fi, de a gindi, de situare in lume, raul dorintelor si asteptarilor de la viata, e de profunzime si e, fara exceptie, prezent in toti insii populatiei de astazi… Poate in grade diferite, dar pur nu e nimeni (nici marile spirite ale momentului, nici formatorii de opinie, intelectualii de marca, academicii). Si in mine exista. Acum tace pe o voce, pentru ca vorbeste revoltat cu vocea lui cealalta. Ceea ce ma conduce la atacul de disperare e ca nu stiu ce e de facut! Si am impresia ca nimeni nu mai stie….

  5. Macar il rontaie elegant, discret, cu distinctie :-). Si ofera ceva in schimbul osului ros.

  6. Ce de facut…nu prea as sti ce sa-ti raspund, Dumi. Ma gindesc doar ca marea problema acolo e lipsa de respect fata de lege. Si e cu atit mai grav cu cit incepe de foarte de sus. Desigur ca omul de rind, daca tot vede ca al mai mare nu respecta nimic si cit despre asta, ramine in functie bine mersi, n-o sa fie el acela care o sa o faca. Tot compar cu ce se intimpla aici, ce sa-i fac…Imi amintesc ca printre multele lucruri care m-au socat cind am venit a fost ca oamenii stateau la rind ca sa urce in autobuz. Poate ca acum asa o fi si in Romania, dar eu am alte amintiri de pe vremea cind mergeam cu tramvaiul in Copou. Alt exemplu : acum doi ani s-a votat aici o lege si fumatorii nu mai au voie sa fumeze in locuri publice. Au protestat ei cit au protestat (intre ei, nu a iesit nimeni pe strada), dar nu a facut nimeni altminteri. Sa-i vezi cum tremura afara iarna la -30 tragind din tigare. Dar nu tzi-ar fuma nimeni in vreun bar, restaurant ori institutie publica, Doamne fereste! Ma tot intrebam de ce…or fi ei mai cu motz, ori cu un cap mai presus de altii…Ei ash! Fac asa pentru ca asa zice LEGEA. Si aici legea se respecta. Fie ca place, fie ca nu.
    Cum sa faci insa ca legea sa fie respectata in Romania? O singura solutie imi vine in minte : «Unde esti tu Tzepes Doamne?…». Se spune ca pe vremea voievodului cu pricina statea punga cu bani pe drum si nu se atingea nimeni de ea. Crezi ca erau mai educati, ori mai civilizati pe vremea aia? Nici vorba! Frica de lege! Asta face sa domneasca ordinea in orice societate. Trebuie deci gasit un Tzepes…
    Cu mult drag,

  7. Buna,
    Biserica ortodoxa traditionala moldo-valaho-transilvana (ma refer la cladire) e mica. Pictata sau nepictata e ingrijita si de o frumusete rurala. Small is beautiful, parca spune anglo-saxonu’. Or crede cei de la BOR ca vor fi mai aproape cu 110 m de Dumnezeu!?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *