jeunesse

As fi !!!
Madinghel, si as fi iubitul tau
Dar n-ar fi nimic in lumea asta sa ma tina.
Du-ma departe,
Pribeag spre muntzii bezmeteci,
Istoviti de caldura.

Ce-mi mai face muza ?
De ce-i asa tacuta ?
Oh, mai tzii minte,
O fugaream fierbinte, pe lama briciului,
Si ne parea lumea ca macul de mai,
Si ne culcam cuminti, in nebuniile noastre de copii.

Te-am vazut la o receptzie…
Tanara domnitza, va place poezia ?
Am putea face dragoste in seara asta!
De ce-ar trebui reguli si plafoane,
De ce complexe si Don Juani ?
Casanova n-a cunoscut femeia…
S-o cuceresti, sa o saruti, fara ca buzele s-atinga,
In urma florilor… o neiubire inca.

Ne uitam in unda predestinarilor noastre,
perechea de blugi, evazatzi…
Ce-ar fi daca…
Ori mai bine, jamais.

4 Responses to “jeunesse”

  1. dumitruagachi

    Salut Mihai!
    Poemele tale de dragoste sunt cu totul speciale… reusesti candid sa mai vorbesti despre puritatea iubirii cind, la poetii actuali, iubirea e drogata de eros sau chiar ucisa cu supradoze…

  2. Mihai

    Salut Dumi,

    Ce ma farmeca intotdeauna in comentariile tale e ca au foarte mult bun simtz, si nu vreau sa zic doar ca sunt cuviincioase (un atribut dealminterea placut ), ci pentru darul de a le simti a dracului de bine. Am mers saptamana trecuta la o seara de poezie, cu un amic al meu, Anatol, Stefana i-a facut un portret undeva pe blogul nostru. Merg, de obicei, cand are el poezii de cetit. Am fost acu un an de zile, se citea poezie erotica, vreau sa zic « coshona ». Acu era mult slam. Oamenii par schimbatzi, dar cuvintele sunt aceleasi. Cand am iesit de acolo ma simteam tare mic, chiar batran si ramolit. Apoi mi-am facut curaj, si mi-am zis ca anacronismul asta al meu se poate salva intr-o cadere iremediabila intr-un timp liniar, caci, la urma urmei, doar in iubire ne apropiem de secretul vietii si al mortii…

    Mihai

  3. dumitruagachi

    Nu Mihai, poezia vine din locasul special al sensibilitatii tale, nu dintr-un anacronism… Poezia are un miez tare, la care doar poetii au acces… Restul sunt spuneri, unele mai inspirate, altele mai epatante, ale celor care si-au facut din vers ocupatiunea lor existentiala… E in fond modul lor de a se trata de raul de lume. Poezia imi pare a fi tacerea speciala a privirii, intilnita intr-un vers din Esenin (o traducere foarte curgatoare, ea insasi poezie): “E de-ajuns sa te privesc tacut / Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul”. Si nu sunt deloc sigur ca iubita contemplata nu e insasi Poezia!
    Cu prietenie, Dumi!

  4. O lume din frânturi (Karl McKoy) « Elenaagachi’s Weblog

    [...] Cine mai poate şti ce fel de ochi are prin organe? [...]

Leave a Reply

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Click to hear an audio file of the anti-spam word