jeunesse
As fi !!!
Madinghel, si as fi iubitul tau
Dar n-ar fi nimic in lumea asta sa ma tina.
Du-ma departe,
Pribeag spre muntzii bezmeteci,
Istoviti de caldura.
Ce-mi mai face muza ?
De ce-i asa tacuta ?
Oh, mai tzii minte,
O fugaream fierbinte, pe lama briciului,
Si ne parea lumea ca macul de mai,
Si ne culcam cuminti, in nebuniile noastre de copii.
Te-am vazut la o receptzie…
Tanara domnitza, va place poezia ?
Am putea face dragoste in seara asta!
De ce-ar trebui reguli si plafoane,
De ce complexe si Don Juani ?
Casanova n-a cunoscut femeia…
S-o cuceresti, sa o saruti, fara ca buzele s-atinga,
In urma florilor… o neiubire inca.
Ne uitam in unda predestinarilor noastre,
perechea de blugi, evazatzi…
Ce-ar fi daca…
Ori mai bine, jamais.
October 6th, 2009 at 12:03 am
Salut Mihai!
Poemele tale de dragoste sunt cu totul speciale… reusesti candid sa mai vorbesti despre puritatea iubirii cind, la poetii actuali, iubirea e drogata de eros sau chiar ucisa cu supradoze…
October 8th, 2009 at 9:54 pm
Salut Dumi,
Ce ma farmeca intotdeauna in comentariile tale e ca au foarte mult bun simtz, si nu vreau sa zic doar ca sunt cuviincioase (un atribut dealminterea placut ), ci pentru darul de a le simti a dracului de bine. Am mers saptamana trecuta la o seara de poezie, cu un amic al meu, Anatol, Stefana i-a facut un portret undeva pe blogul nostru. Merg, de obicei, cand are el poezii de cetit. Am fost acu un an de zile, se citea poezie erotica, vreau sa zic « coshona ». Acu era mult slam. Oamenii par schimbatzi, dar cuvintele sunt aceleasi. Cand am iesit de acolo ma simteam tare mic, chiar batran si ramolit. Apoi mi-am facut curaj, si mi-am zis ca anacronismul asta al meu se poate salva intr-o cadere iremediabila intr-un timp liniar, caci, la urma urmei, doar in iubire ne apropiem de secretul vietii si al mortii…
Mihai
October 8th, 2009 at 11:20 pm
Nu Mihai, poezia vine din locasul special al sensibilitatii tale, nu dintr-un anacronism… Poezia are un miez tare, la care doar poetii au acces… Restul sunt spuneri, unele mai inspirate, altele mai epatante, ale celor care si-au facut din vers ocupatiunea lor existentiala… E in fond modul lor de a se trata de raul de lume. Poezia imi pare a fi tacerea speciala a privirii, intilnita intr-un vers din Esenin (o traducere foarte curgatoare, ea insasi poezie): “E de-ajuns sa te privesc tacut / Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul”. Si nu sunt deloc sigur ca iubita contemplata nu e insasi Poezia!
Cu prietenie, Dumi!
April 8th, 2010 at 12:45 pm
[...] Cine mai poate şti ce fel de ochi are prin organe? [...]