Salutul rusinos

Desigur, nu este prima data cind sintem aratati intr-un mod rusinos cu degetul de alte natii … S-a intimplat in Italia, in Germania, in Spania, in Franta, s-a intimplat mai peste tot unde au ajuns romanii. Sau aproape peste tot: caci trebuie sa va spun ca in Canada romanii au (inca) un nume bun. Explicatia este simpla : pe cind in Europa TOTI romanii (chiar si cei numiti rromi) au acum libera trecere, romanii care vin in Canada sint selectionati cu grija, si primul criteriu este educatia, ori mai bine zis, valoarea profesionala. De mai bine de 10 ani de cind sint aici , am auzit de multe ori fraza aceasta din gura bastinasilor: « Voi, romanii, aveti toti studii universitare, sinteti foarte buni in ceea ce faceti ». Da, sintem, si unii dintre noi sint cu adevarat exceptionali, si in consecinta, reusesc spectaculos viata lor aici, departe de patria muma, departe de lumea dezlantuita de acolo. Si incet, incet, noi, romanii din Canada, obisnuiti fiind sa fim apreciati aici, in tara noastra adoptiva, la adevarata noastra valoare (motivul emigrarii pentru multi dintre noi fiind, dealtfel, acesta) uitam ca in alte parti ale lumii (mai precis in Europa) lucrurile nu stau tocmai asa.

Ba mai mult, din cind in cind, primim o palma usturatoare peste ochi, asa cum s-a intimplat in timpul emisiunii “On n’est pas couché” sur TV5. Ce s-a intimplat acolo (pe scurt) : un umorist a presentat asa-zisul salut romanesc (le salut roumain) : deghizat in tigan(ca), cu mina intinsa pentru cersit, spunind pe un ton plingacios « SVP Monsieeeur ». Animatorul, cit si publicul si ceillati invitati au gasit « gluma » foarte reusita, caci pareau a se amuza copios. Ba mai mult, publicul a reluat gestul, intr-un elan de turma. Daca vreti sa vedeti exact despre ce este vorba, nu trebuie decit sa tapati pe YouTube cuvintele « le salut roumain/salutul romanesc ».

Ce am simtit cind am vazut imaginea asta? Ei bine, sentimentele au fost amestecate: umilinta (pentru ca stim cu totii ca gluma nu a pornit chiar din nimic), revolta ( pentru ca nu ma identific cu rromii care cersesc in Paris), furie (pentru nedreptatea care ni se face fiind pusi intr-o oala comuna, din care iesim toti negri si cu fuste colorate), si dezgust (fatza de niste dobitoci care isi permit insulte la adresa unui popor care i-a dat pe Cioran si pe Ionescu).

Ambasada Romaniei din Franta a reactionat cu un comunicat oficios. Bof! Durea-l-ar capul pe Sarcozy de salutul romanesc, are el altele mai importante de facut! Comunitatea romana din Franta a tacut insa rusinos. Ma intreb de ce oare? Or fi gindind ca nu e treaba lor ori or fi crezind ca cei ce au ris intr-un mod atit de inacceptabil de romani au…dreptate? E mare pacat ca intelectualii romani diplomati la Sorbona, oamenii de cultura romani care traiesc acolo, cei ce publica carti savante, cei care reprezinta, in esenta, o alta Romanie, tac si accepta astfel de jigniri.

Si ca sa inchei, am cochetat citeodata cu ideea de a ne muta in Franta. Regindind lucrurile dupa acest trist episod, cred ca vom mai sta o vreme pe aici, si avem cel putin doua motive pentru asta:canadienii au un respect real pentru romani, iar de rromi (inca) nu au auzit.

Salute!

2 thoughts on “Salutul rusinos

  1. Eu va salut cit se poate de amical, de sarmant, cit se poate de firesc si, e de la sine inteles, de romaneste… Sigur ca nu e deloc normal, in ce ma priveste, insa chestiile astea nu-mi mai trezesc reactii de nici un fel… Ce sa le spui, a umblat si humoristul dupa nitica notorietate… Si nu s-a luat de tzigani, ca il mardeau cu discriminarea! De romani in genere merge, natie inca majoritara, trebuie sa suporte! Ce, parca ei nu stiu cine cerseste! Asta e, sunt peste tot, acuma ei au devenit de fapt cetateni europeni, eu unul asa ii privesc. Salutul acela era cu totul francez, spus in frumoasa limba si cu intonatia din lumea lui Scapin! Altfel ar fi sunat, “da si matale un banut boierule…”

    Ma bucur ca va mai citesc!

  2. Eu inca mai reactionez la astfel de (sa le spunem) intimplari! Spre nefericirea mea, dealtfel, caci mi s-a spus de multe ori ca voi muri tinara pe baza de sensibilitate exagerata. Dar daca singurul mod de a te apara de astfel de derapari este a le ignora, apai eu cred ca avem (ca popor) o mare problema.
    Desigur, nimic din toate acestea nu ma impiedica sa-ti raspund la salut la fel de firesc, cu prietenie (desigur) si (eventual) cu charm. Romaneste ori nu, cine mai stie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *