Nepoezie

nu cred ca toamna chiar ucide…
E doar departe, cu mirosul ei de vitza neculeasa.
Oh! coasa foshaie, galesh,
In asternutul de copil,
cu clape albe, o muzica neascultata de demult…
Sunt om, c-o singura poveste.
In-cetinit in sihastriile necunoscutului Rarau.

3 thoughts on “Nepoezie

  1. Superb!
    Negarea poeziei e doar o optiune a poetului, invinsa de starea poetica! Coasa foieste! – e insusi adevarul poetic…

    Imi era dor de versurile tale Mihai, de energiile care se desprind din ele si care ma rapesc in inefabilul lor.

  2. Merci Dumi si Andreea…

    E cumva intr-o fraza din jurnalul lui Eliade:
    “Singurul eveniment poetic in viata a mii si mii de indivizi este moartea lor”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *